Just scream ma name~

Pasii lui apasau usor pe parchetul vechi cu lemnul putred si parca mancat de vietuitoarele ce traiau pe sub el. Parca nu a mai fost schimbat de ani de zile, dar chiar asa era. Multi oameni au calcat prin aceea bibilioteca, era cea mai mare de prin imprejurimi, si tot felul de consilii luau parte acolo. De asta ii placea lui sa vina in miez de noapte in imensa bibilioteca, bucurandu-se de linistea aceea apasatoare si de intunericul de printre rafturi, care te facea sa simti un adevarat mister in timp ce citeai o carte, sau doar daca stateai acolo. Ii placea sa se plimbe printre carti, doar seara, caci ziua multi se inghesuiau pe acolo, cautandu-si o carte care sa-i pasioneze, iar lui nu ii placea sa stea printre altii, se simtea inchis si fara pic de aer, crezand chiar ca e claustrofob. Insa asta nu avea vreo legatura cu boala, era un moft de a lui, vroia sa simta actiunea cartii doar cu aerul in jurul lui, si nimic mai mult. Cateodata il apucau zorii zilei, citind o carte, dar nu-l deranja, pentru ca vizitele lui la bibilioteca, erau datorate nesomnului, iar dupa el decat sa stea sa se zvarcoleasca in pat, mai bine citea ceva interesant. Viteza de vampir ii permitea si sa termine repede cartea, fara grija ca in a doua noapte va sta sa o caute printre toate rafturile, fiind si curios de continuarea actiunii.
Din mers, degetele lui incepeau sa atinga delicat cotorurile cartilor de pe rafturi, tragand cu privirea la cele mai groase, citind repede titlul, dar si la cele mai subtiri. Desi era un vampir, ii placea sa citeasca carti despre rasa aceea, curios de cum autorii umani isi imagineaza vampirii, iar mai apoi criticile din timpul cititului, gen "Pfai..asta-i o prostie, mituri" "Muscatura e mult mai dureroasa" "Astia nu stiu nimic, si i-au o groaza de bani". Il enervau la culme minciunile ce erau intiparite pe paginile albe-galbui, facandu-l de multe ori sa si injure. Intr-un sfarsit, mana lui se oprise pe o carte ce ii atrasese atentia, desigur tot despre vampiri. Cu ajutorul unei maini, o trase afara, inspectandu-i coperta, iar mai apoi citind si titlul.
-Sete de sange...hmm. Incepeau cuvintele sa se imprastie prin sala aceea mare, dandu-i un sentiment de teama, incepand sa tremure putin, dar apoi isi revenii rapid.
Se aseza chiar cu spatele lipit de raftul de unde scoase cartea, citind pe spate descrierea ei, si oarecum captivat dar si curios, incepu sa isi miste in liniste buzele, citind prima pagina din acea carte.
Poate in sfarsit gasise o capodopera cu adevarat, unde vampirii erau descrisi cum trebuie si nu-l faceau sa isi piarda calmul. Seara abea se lasase cu adevarat, si multe ore mai erau pana ce soarele, iar incepea sa faca lumina, deci timpul in care lectura era si el destul de mult si de pretios.

Tocmai ce iesise de la patinaj, gandindu-se la miscarile de mai nainte si inca simtind ca picioarele sale, desi erau in pantofi de piele, negrii, parca plutea in aer. Se mai uita la blugii sai albi rupti, ca sa se asigure ca nu avea nici o pata pe ei, cat despre camasa neagra, nici ca isi mai facea griji. Isi trecuse mana prin parul saten si isi scoase din buzunar telefonul, conectandu-si-l imediat cu castile, pe care si le puse la urechi, ascultand muzica usoara si lina din ele, ba chiar din cand in cand o si fredona atent, fara a ta importanta cate priviri avea de atras in jurul lui.
In drumul sau observa o cladire mare, de culoare gri, ce nu era nici veche, dar nici prea noua si avea un stil din acela dezgustator de rustic, ce nu il incanta deloc. Isi imagina ca e o biblioteca si poate sa citeasca o carte nu ar fi prea rau. Apoi isi dadu ochii catre cerul intunecat, dezmierdandu-se ca nu ar avea cum sa fie biblioteca deschisa fix in toiul noptii. Razele lunii ii faceau chipul palid sa luceasca si mai mult, iar ochii parca isi luara propria ploaie de stele, in timp ce buzele se inroseau din ce in ce mai mult, cu cat luna devenea mai infloritoare, nici coltii nu intarziau sa ii apara.
Da, degeaba gandea aiurea, caci oricum biblioteca avea sa fie deschisa pentru cei de speta sa, caci fiecare regula era facuta pentru a fi incalcata. Se uita putin inspre geamurile uriase, ce pareau cam fragile si pe unele chiar le batea vantul.
Sarise foarte tare in aer, aterizand in picioare pe marginea pervazului si deschise geamul pana la capat, ca sa intre in biblioteca, in urma sa inchizandu-l imediat, oprind vantul ala asurzitor. Scapase un suspin si observa ca in jur era o bezna totala, dar nu il deranja aceasta, cu viziunea sa infra-rosie de noapte. Incepuse sa se plimbe printre rafturi, in sectia de aventura, citind fiecare coperta in parte, pentru a gasi titlul interesant care sa-l atraga.
Isi gasi si el cartea perfecta, ce nu avea nicaieri vreun titlul sau vreo descriere despre ea, de asta o intitula acesta, in gandul sau "mister" si poate era si ceea ce il atragea, la copertile mici, vernile si groase, facute fix in modul cum se facea cartile pe vremuri, in 1985, daca mai tinea el bine minte.
- "Frumoasa epoca..!" isi aminti imediat gustul vinului minunat frantuzesc de atunci si perioada cand statea el in tara de origine a bauturii.
Incepuse sa se mai plimbe prin sala, cautand o masa, unde sa citeasca. Noroc ca erau complet libera la ora aceea. Insa brusc se opri in loc, intorcandu-se in jur - simtise prezenta altcuiva, ce venise inauntrul cladirii de inaintea lui, i se activa toate simturile la nivelul extrem si incepuse sa mearga foarte domol, printre rafturi, pastrandu-si eleganta si in cele din urma ajunse si la sectia vampirilor, zarind chipul.
Rasufla incet, nu era om, deci numai bine, se putea controla.
- Vampir... sopti foarte incet cand zari cartea din mana sa.
- Nu e cam ironic sa citesti asta? vorbi pe acelas ton abia receptibil, dar care nu cauza probleme la cei de rasa sa.

Mintea lui deja incepea sa redea imaginile cu ajutorul cuvintelor din acea carte pe care el o alesese. Toata concetrarea o pusese printre acele randuri, ramand si plictisit dar si atras, in acelasi timp. Nu putea sa explice cum de avea starile astea, dar probabil erau datorate actiunii cartii. O fata, un vampir, o familie bogata, si iubirea interzisa, asta era chiar clasic, dar felul cum autorul descria scenele, momentele si fata cu pricina, il atragea si mai mult. Cat despre vampirul cartii, nu putea sa scoata printre buze nici macar o critica. Il descrisese perfect, in toata esenta lui, si cu toata temeriile si puterile ce le avea. Cateodata se mai oprea din citit, indreptandu-si privirea spre rafturile din fatza lui si intrebandu-se daca autorul nu este un vampir, sau daca mai traieste. Gandul ii zicea ca vrea sa-l cunoasca, dar totodata vedea asta si ca ceva imposibil. Doar nu o sa faca ocolul pamantului pentru un scriitor, el mai mult ar face ocolul pamantului ca sa vada parerea altora despre acest scriitor. Se reintoarse cu privirea spre randurile tiparite pe pagini, continuandu-si lecturarea.
La scurt moment, dupa ce privirea si concentrarea o avea tot in carte, colturile paginilor, incepura sa fluture usor. Asta ii atrasese atentia, indreptandu-si automat privirea spre colturi. Cu o rapiditate, specifica vampirilor, isi duce degetele pe colturile care parca vroiau sa mute pagina, si le opri tinandu-le drept, excat cum trebuiau sa stea. Stia ca asta se datora unui vant, venit de undeva. Desi simtea ca ar fi trebuit sa se ridice si sa faca cativa pasi, pentru a vedea ce se intampla, nu avea cheful sa se ridice de jos si sa paraseasca actiunea din carte. Ramasese in continuare absorbit, dar un zgomot mic ii intrerupse, pana la urma linistea. Avea auzul foarte fin si ascutit, un alt element al vampirilor, desi cateodata ura asta cand se afla pe langa zgomotele puternice. Ceea ce auzise el, se parea a fi..unul din geamurile bibiliotecii.
Se incrunta un pic, apoi isi deschisese cartea, caci o inchise cand auzi zgomotul, dar nu uita sa indoaie un coltz al paginii. Incepuse, iar, sa citeasca cateva randuri, dar zgomotele acestea asa de dese, il cam stresau si toata concentrarea lui disparuse, axandu-se pe sunetul unor pasi ce se indreptau spre el. Desi inca avea privirea in foilea usor ingalbenite, auzul ii statea doar pe acele sunete. Cand si-a dat seama, ca citise aprope o pagina si nu intelese nimica, se stramba, incepand din nou sa citeasca acelasi paragraf, dar tot degeaba. Simtea prezenta unui vampir, care se apropia din ce in ce mai mult de el. Simti apoi, cum zgomotul facut de pantofii vampirului, se oprira, si o voce ciudat de calma se auzi, venind chiar spre el.
Isi intoarse rapid capul, folosindu-si vederea de vampir, ca sa-l poata vedea in aceea bezna. Arata chiar infricosator, tot acel intuneric, parca, il imbraca intr-o haina neagra, iar privirea in amestec cu dintii si buzele ii dadeau un aspect chiar sumbru, dar infatisarea asta reusea sa sperie doar oamenii care ajungeau victime ale acestui vampir. El inca mai lucra la chestia asta, si nu stia de ce, nu-i iesea la iveala figura infricosatoare, pe care trebuia sa o aibe oricare din rasa lui.
Ofta scurt, cand auzi intrebarea tanarului, nu ca ar fi prima data, si ochii lui se intorsesera din nou la carte, incepand sa si comunice cu el, in timp ce citea. Doua lucruri pe care le putea face, desi nu era sigur daca o sa-i iasa ceva bun pe gura, sau daca va intelege ceva din ce citeste.
- Sti nu esti primul care ma intrebi asta... ii raspunse cu o voce calma, dar fara sa isi mai intoarca privirea spre el. Nu prea mai avea de gand sa raspunda, a nu-stiu-cata-oara, la aceeasi intrebare, dar nici nu vroia sa para prea arogant.
Inchise din nou cartea, lasand-o undeva pe jos, mai aprope de el, intorcandu-si privirea spre baiatul acela misterios.
- Nu te-ai intrebat niciodata cum ne vad oamenii? il intreba, punandu-si barbia in palma, sprijinindu-si cotul de genunchi. Il fixa cu privirea, tacut, asteptandu-i raspunsurile.

Se parea ca il deranja pe tanarul din fata sa din captivanta lectura a unei carti, mirandu-se cum de inca nu se rasti la el sau cum de nu afisa o expresie de nervoza, teama, sictireala, plictisism, una din alea cu adevarat specifice. Ce ciudat... vampirul care era in fata sa ii trezi interesul de curiozitate, doar din simplu fapt ca nu ii intelegea natura sa. Inca mai existau unii din aceia confuzi si inocenti? In cam toata perioada lui de trai si chiar a fost ceva, nu ii intalnise, de la 1700 incoace..
Mergea cu aceeasi calmitate si mai aproape de tanarul cu care tocmai convertiona si cand era fix langa el, isi duse privirea la intreg raftul de acolo. Chiar erau lucruri ce il amuzau - absolut fiecare in parte erau romane de vampiri, carti despre viata unui vampir si daca nu se insela chiar vazuse un fel de carte de stiinta despre acest fenomen straniu, lasandu-l confuz.
- Atunci de ce o faci? intreba in continuare, caci nu prea isi primise raspunsul pe care il astepta - nu stia deja tot ce se poate sti despre viata de nemuritor, chiar facand si practica la ea.
Intrebarea care ii venise il puse cam intr-adevar pe ganduri, erau diferite soiuri de oameni, cum erau si diferite soiuri de vampiri, dar adevarul e ca primii erau mult mai complicati decat ei.
- Precum niste cubi de gheata cu forta monstruoasa in ei si criminali cu sange rece? Da, cam asta descrie perfect o parte din definitia noastra facuta de catre oameni, pe langa tematori de usturoi, apa sfintita, cruci si tepuse... trebuie sa recunosc ca la cea din urma chiar au dreptate, cat despre primele lucruri inca mai meditezi, sunt interesanti in teoriile lor, le debiteaza multe lucruri doar pentru o singura viata... "macar ei pot cu adevarat sa traiasca..." isi incheiase ideea in minte si zambi incet, observandu-i-se o usoara urma de colt.
Se sprijini cu spatele de raftul de acolo, lasandu-se tot mai jos, pana ce ajunse sa fie sprijinit de parchet si capul ajunse pe lemnul ce sprijinea si cartile, daca sprijinea atata teanc de hartii cu coperti care mai de care, era mai mult decat suficient sa se asigure ca il putea sprijini si pe el si incepuse sa ramana tacut inca putin, aproape uitandu-si de propria lui carte, care intentiona sa o cerceteze.
- Ia spune-mi, totusi, ce cauti singur intr-o biblioteca la ora asta? Nu pari genul care sa fi trecut prin multe incat sa stii cum sa te aperi si nu am vazut oricum pe multi pe aici, iar cei care erau, nu au venit pentru pasiunea lor de citit ci mai degraba pentru a-si potoli dorinta arzatoare a lichidului rosu. Desi eu nu ii inteleg cum se pot satura cu globulele unui animal, dar nici ca imi voi bate capul cu asta, eu oricum prefer sa raman la oameni, oricum simt ca au fost creati speciali sa ne fie hrana.
Cand realiza ca vorbise prea mult cu un strain, ii ajunse si intrebarea care trebuia spusa mai spre inceput:
- Ai vreun nume, totusi? Sau esti strigat in vreun fel? Mi-e cam urat sa vorbesc cu tu.. ma simt ca depravatiile mici din zilele acestea si chiar nu vreau sa ma simt in felul acesta.